JURNALISMUL - Lacrimi si durere

Multumiri si mea culpa...

1992 - 2010 - 18 ani de jurnalism... Cat ii ia unui copil sa ajunga major... Ce-am facut in ultimii 18 ani ? Am facut multe, inclusiv jurnalism iar asta inseamna ca am facut si bune si rele. Am bucurat multa lume, am suparat multa lume. Am ajutat, am deranjat. Mi-am facut prieteni dar si inamici. Am dat sperante, am creat dezamagiri.
Stati linistiti, nu sunt un caz particular. Asta facem cu totii... Noi cei care informam lumea cu una, cu alta avem una din cele mai ingrate activitati. Suntem situati pe diverse paliere... Unii la mici gazete orasenesti, altii in presa centrala. Unii relatam evenimente marunte, unii anchetam chestii grave. Unii avem un post mai caldut, altii suntem asasinati.
Indiferent ce, cat si unde facem... cu totii suntem oameni, cu bune, cu rele. Gresim, sau reusim. Suntem insa foarte greu de inteles pentru ca cei carora ne adresam si acesta este subiectul pe care incerc, e drept, cu stangacie, sa-l tratez aici.
Inainte sa merg mai departe, vreau sa-mi cer scuze, iertare fata de cei carora le-am gresit, sa le multumesc celor ce m-au sprijinit, sa le multumesc celor ce m-am adresat.

Jurnalisti iubiti...

Jurnalistii sunt iubiti, bine primiti atunci cand:

• Relateaza impliniri, succese
• Relateaza aspecte pozitive
• Te dau, de bine, la ziar
• Te dau, de bine, radio
• Te dau, de bine, televizor (cel mai important)
• Inchid ochii din greseala sau... nu neaparat din greseala...
• Spun ceea ce iti doreai sa auzi
• Se lasa mituiti
• Si lista ramane deschisa...

Jurnalisti nesuferiti...

Jurnalistii sunt nesuferiti atunci cand:

• Relateaza neimpliniri, nereguli
• Relateaza aspecte negative
• Nu te dau la ziar, oricat te-ai strofoca
• Nu te dau la radio, oricat te-ai invarti prin zona de interes
• Nu te dau la televizor desi te-ai agitat zile si nopti sa apari acolo macar 5 secunde...
• Nu te baga in seama desi ai senzatia ca universul incepe si se termina cu tine
• Pun intrebari pe care nu ai dori sa le auzi
• Afla ce nu e de aflat
• Stiu ce nu e de stiut
• Spun ce nu e de spus
• Apar cand nu trebuie
• Nu vor sa ia spaga
• Tin mortis la deontologie
• Spun ceea ce n-ai fi vrut sa auzi, chiar daca e adevarat
• Si lista ramane deschisa...

Intrebari fara raspuns...

Am debutat in presa scrisa, apoi televiziune, apoi radio, apoi internet. Internetul e fain ca e si scris si radio si tv, e un fel de toate intr-una.
Ca sa le faci pe toate, nu e de ajuns sa lucrezi, conform normativelor 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana. Trebuie sa dai in branci, zi si noapte. Este o munca intensa, istovitoare (fizic si psihic).
Peste truda si istovire, se adauga atitudinea distructiva a celor din jur. Mentalitati bolnave, tributare vremurilor comuniste, ignoranta si nepasare.
Desi nu le pasa, desi nu te ajuta, desi iti baga bete in roate, toti au in varful limbii urmatoarele intrebari pe care le repeta obsesiv:

• Psst !, Psst ! Sefu !!! Cand dati ?
• La ce ora sa ne uitam si unde ?
• Cum fac sa-mi dati si mie o poza ?
• De ce nu filmati ?
• Da' ce ? Noi nu meritam sa aparem la ziar/radio/tv ?

Ei bine, astea sunt intrebari la care un jurnalist nu poate raspunde direct si imediat, din urmatoarele motiive:

• Cand filmezi pt. un reportaj, in primul rand, nu ai certitudinea ca el va fi difuzat. Poate sa-ti iasa ceva traznet sau... poate sa-ti iasa ceva neinteresant si editorul nu ti-l accepta.
• Daca editorul iti accepta materialul, el hotaraste cand si in ce emisiune ori pagina de ziar intra. Nu poti sti asta dinainte.
• Reportajele de actualitate, difuzabile imediat ca stiri calde relateaza acele evenimente de maxim interes care trebuiesc aflate imediat.
  Exemple:
  - Accident rutier
  - Baba violata
  - Explozie cu victime
  - Atentat terorist
  - Vitregiile vremii: inundatii, seisme, inzapeziri
  - Crime
  - Arestari in acte de coruptie
  - Rafuieli intre clanuri mafiote
  - Evenimente politice (decizii, demisii, actiuni importante)
  - Sarbatori importante
  - Si lista ramane deschisa...
• Reportajele atemporale, difuzabile oricand intrucat nu-si pierd actualitatea relateaza acele evenimente, actiuni, circumstante ce se produc in mod regulat si pot fi difuzate oricand.
  - Programe umanitare in derulare
  - Activitati culturale
  - Stari de fapt si circumstante ce vizeaza/caracterizeaza anumite aspecte ale vietii
  - Si lista ramane deschisa...
• Rezumand cele doua puncte anterioare: Una este situatia in care, sa zicem, cade un avion, cade guvernul, explodeaza o bomba facand morti si raniti (astea trebuiesc date cat mai repede), alta este situatia in care, sa zicem, timp de doua saptamani pictorii picteaza intr-o tabara de creatie pe diverse teme. Aici treaba e mai simpla. Realizezi materialul si... in cele doua saptamani poti sa-l dai intrucat nu-si pierde actualitatea si cota de interes. Ce vroiam sa zic aici... Ar fi culmea sa dai despre o tabara de pictura ca stire de ultima ora cum ca pictorii picteaza linistiti de doua saptamani, in timp ce toate posturile radio-tv sau ziarele vuiesc de ultimul atentat terorist sau de zapezile ce blocheaza tara.

Iata ca, incet-incet, am adus vorba despre importanta informatiei. Ei bine, tocmai am deschis usile depoitului de subectivism.
Vedeti dumneavoastra, ca tot spuneam despre pictori, sa zicem ca luam 10 pictori si le cerem sa picteze acelas copac. Desi este acelas copac, picturile vor arata diferit pentru ca fiecare are viziunea proprie asupra subiectului. Publicul va fi la fel, se va imparti in 10 segmente, fiecare preferand una din cele 10 versiuni pictate in functie de propriul nivel de perceptie. Fiecare priveste intr-un fel. E o filosofie lunga si nu vreau sa insist. Vroiam sa ajung altundeva, de aceea am adus vorba despre subiectivism.

De fapt, ce vroiam sa spun...

Ce s-o mai dau cotita, tot ce am scris mai sus se vrea o introducere pentru lamurirea unor aspecte... aspectuase... si am sa vi le prezint mai jos... Mi s-au intamplat. Am ras... M-am intristat... Am analizat... Am inteles... Acum vreau sa le lamuresc... [faze absoluit reale pe care le-am trait]

• Cazul 1
  - Alo ? Domnu Stefanescu ?
  - Da, va rog... (pe fundal se aude rumoare, neliniste...)
  - Suntem un grup de cetateni indignati (ador expresia asta) si vrem sa protestam ! Ce telefon are sefu' dvs. ?
  - Parca Nokia... sau Alcatel, nu mai stiu...
  - Numarul, va rog, vrem sa-i cerem sa va dea afara, sunteti un incompetent !!! (rumoarea se amplifica, da in clocot)
  - Dar ce-aveti oameni buni ?
  - Este intolerabil, impardonabil ce-ati facut !!!
  - Dar ce-i oameni buni ?
  - Ati scris despre serbarea care a avut loc la noi si ati luat interviu cui nu trebuie !!! Doamna X chiar daca e presedinta organizatiei Y nu a contribuit decat cu masline si scobitori !!! Si ati scris cu ea juma' de pagina si despre doamna Z care a adus si vin si sarmale ati scris numai 3 randuri !!! Cum va permiteti asa ceva ? Va asigur eu ca veti fi dat afara si n-o sa va mai angajeze nimeni in judetul asta ! Ma ocup personal de acest lucru.
  Explicatii: Toate acestea s-au intamplat in urma unei aniversari intr-un club al pensionarilor. Era 8 martie, si pensionarii le-au sarbatorit pe... pensionare. Am luat interviu presedintei societatii doamnelor. E normal sa vorbesti cu cineva care are o functie, care, sa zicem, reprezinta un grup... Un jurnalist nu sta sa numere maslinele, scobitorile si sarmalele aduse de cei prezenti pentru a calcula cate itere sa scrie despre fiecare.
  Care este stirea aici ? Stirea este ca ziua de 8 Martie a fost marcata la clubul pensionarilor printr-o reuniune. Se relateaza evenimentul, se iau cateva impresii, in special de la lideri de sindicat sau reprezentantii celor prezenti.
  Sub nici o forma nu se numara sarmalele, maslinele, scobitorile, nu se alcatueste pomelnicul celor prezenti.
• Cazul 2
  Ziua Unirii: 24 ianuarie 2009. (vezi video) .
  S-a marcat Ziua Unirii in fata Casei de Cultura. Au fost prezenti demnitari care au rostit cateva cuvinte, s-a organizat un spectacol, desigur a fost si Hora Unirii.
  Eram in trecere, aveam aparatul foto la mine asa ca am luat rapid cateva cadre foto si video.
  Au existat si momente de umor spontan pe care am pus accent pentru a amuza privitorii, pentru a creste cota de interes.
  Bineinteles ca a si sunat telefonul. La capatul firului, unul din organizatori tracasat si el de indignarea parintilor care si-au trimis copiii sa cante ori sa danseze. Ca... de ce i-am dat pe aia de la Caiuti si nu pe aia de la Onesti, de ce n-am dat tot, ca ao bocit copiii ca nu s-au vazut, ca bunicii au inima franta si-s numai lacrimi si durere.
  Explicatii: Care este stirea aici ? E ca s-a sarbatorit Unirea. Aratam asadar ca s-a sarbatorit si cum anume sa sarbatorit.
  Un jurnalisnt nu sta sa impinga vantul la deal pentru a-l vedea ce frumos vine la vale. Mai pe romaneste, la o stire nu poti sa stai cat dureaza toata manifestarea. Se iau cateva secvente ca ilustratie si la buna vedere. Un jurnalist nu face pomelnic, nu inventariaza copiii care canta, nu scoate in evidenta pe X, Y, Z, pt. ca nu intereseaza pe nimeni.
  O stire trebuie sa fie interesanta nu importanta. Ca a cantat/dansat Gigel, Costel... total neinteresant. Interesant e pt. familia lui Gigel, Costel dar un mijloc de informare in masa nu se adreseaza familiilor lui Gigel si Costel ci intregului pblic.
  Cum priveste cineva din afara ? Ceva de genul: Mda... interesant, frumos... Ia uite ce haios e ala cu cantecu lui de dragoste :)). Si cam atat. Nu intereseaza absolut pe nimeni cine a cantat, cat s-a strofocat. Doar daca e ceva iesit din comun. Copii care canta si danseaza sunt cu miile. Nu poti umple spatiul de emisie cu toti, numai asa... ca vrea bunica sa se mandreasca, vezi doamne, ca i-au dat nepotul la televizor. A difuza astfel de banalitati e a si cum ai veni cu stirea de ultima ora in care sa spui ca apa e uda, pamantul rotund, nisipul nisipos, cerul albastru... lucruri care se stiau deja... deci nu este nici o noutate.
• Cazul 3
  Serbarile de la gradinite se organizeaza de Craciun, de inceput sau de sfarsit de an, de Ziua Mamei, Ziua Unirii, Ziua Patriei, de Paste, etc... De regula, ma cheama parintii sau educatoarele sa filmez pt. videoteca personala.
  Au existat insa si situatii in care unele educatoare/profesoare au exagerat putin avansand promisiunea ca se va da filmarea la vreo televiziune. Am patit, cu ani in urma, sa pun camera pe umar si sa aud: "Domnu Stefanescu ne da la Prima TV si la TVR".
  Explicatii: t camera jos si am spus: "Oameni buni, cred ca este o mica greseala ori confuzie. Ma aflu aici sa filmez pentru dumneavoastra, nu va dau la nici o televiziune. Sinceritatea mea a fost rasplatita cu priviri dure, incruntate, furioase. "-Cum sa nu ne dati la TV ? Pai ce se intampla aici ar trebui dat la ore de maxima audienta!"
  Explicatii: Trezirea, oameni buni, ca dormiti... si visati nepermis de frumos, fabulos. Sunt mii de serbari, serbarici, copii, craciunei, tontonei, ingerasi in toata tara. Toti repeta obsesiv "Domn, Domn sa-naltam!". Nu poti sa-i dai pe toti. La capitolul colinde, pe OnestiOnline.ro am publicat putin si bun, mai exact: profesionistii de la Facultatea de Muzica Piatra neamt, Corul Ierotheos al protoieriei Onesti, Filomelos... Aceste filmulete au strans un numar modest de vizionari si vorbim aici de colindatori profesionisti. Va dati seama ca, daca public o droaie de copii, nu se uita nimeni la ei cu exceptia familiei, dar familia se poate uita acasa, nu scrie nicaieri ca trebuie sa apara la TV sau pe un site de mare audienta.
  Mai e un aspect aici... Refuz categoric sa particip la fenomenul de intoxicare in masa cu colinde, oua incondeiate si alte cele ce tin de sarbatori. In tarisoara noastra, obisnuim sa exageram in tot si in toate. Nu esti bucuros sa vina Craciunul ca incepe intoxicarea acuta cu "Steaua sus rasare", "Domn, Domn sa-naltam". Se repeta pana la vomitiv toate acestea la radio, la televizor. Ok, imi plac aceste colinde, tin de atmosfera Craciunului, dar este excesiv modul in care se canta toate astea. Ajunul e pe 24 Decembrie, Craciunul e pe 25, 26. Trei zile ajung, nu inteleg de ce trebuie o luna si jumatate ! Vrea cineva sa ne bage-n spital cu nervii sau ce ?
  Si nu trece bine Craciunul ca incepe intoxicarea cu oua incondeiate ca acus vine Pastele. Pastele e o saptamana, ok, ajunge... Nu inteleg de ce incep rportajele alea stupide cu babe care incondeaza ouale toata ziua.
  Trist dar adevara... In Romania... totul dureaza... Ceremonii, festivitati, slujbe religioase, discursuri... Totul dureaza pana ti se acreste, pana iti trece os prin os de ti se face rau si nu-ti mai trebuie, si-ti vine sa-ti iei campii si sa te tot duci, sa nu mai vezi sa nu mai auzi...
  Sper sa nu inchid ochii pana nu voi apuca acele zile in care aceste exagerari nu vor mai exista.

  Am prezentat doar trei cazuri dar ele sunt cu zecile, cu sutele. Cazuri in care multa lume ar fi vrut sa se vada la TV, sa se auda la radio ori sa-si vada numele in ziar. Neindeplinirea acestor dorinte a starnit furie, lacrimi si durere. Asa se va intampla in continuare.
  Ce am vrut sa subliniez cu toate acestea: In mass-media nu intra orice, oricine. Intra numai cine si ce suscita un interes deosebit din partea publicului. Ce nu este interesant nu are ce sa caute.
  Deci retineti: Interesant, nu important...
  Toti vrem sa ne vedem la TV, toti vrem sus, toti vrem una nume loc de munca, o anume pozitie dar nu toti reusim pentru ca nu e loc pentru toti. Uneori e drept, alteori nedrept, asta-i situatia...