Nu m-am lasat pana nu am filmat doi miri in parc la Roman :) Era foarte frig si mireasa nu s-a putut imbraca in rochie alba dar a iesit fain si asa :)

Simona si Adrian Stoian (Vizionati HD 1080p)

A renascut visul secat [Articol scris in septembrie 2010 - in completarea celui din mai 2010]

Dădeam frau liber mâniei, mai jos... Protestam, in felul meu, fata de distrugerea lacului cu barci din Roman, locul in care copilaream prin adolescenta.
Ok, m-am linistit... Lacul a fost refacut iar sambata 4 septembrie 2010, a avut loc inaugurarea. N-am fost acolo, eram la filmari de nunti... Luni insa... am ajuns prin Roman si, dupa mai bine de 20 de ani, am vaslit din nou pe lacul cu barci... Frumos, foarte frumos. Era dimineata tare iar cascada nu mergea dar nu conteaza a fost fain. Pacat ca au taiat salcia plangatoare care "curgea" pe luciul apei, aia facea aproape totul... In fine... treburi romanesti... Dar, sarim peste... Ma bucur ca, din cand in cand, daca am drum prin Roman, am si eu clipa de liniste si relaxare pe luciul apei.
Am uitat sa va spun... In apa sunt si pesti... Cam de 10 - 15 cm... Oricum e fain tare :)

A mai secat un vis... [articol scris in mai 2010]

Ieri... Azi...
Ieri plecam cu barca pe lac... azi... uscaciune si buruieni...
INCAPABILILOR !
Ultima ora: Am aflat ca, in vara anului 2010 lacul va fi refacut iar
barcile vor fi, din nou, prezente pe luciul apei.

Preambul...
Trist... foarte trist... In buna traditie romaneasca, ne-am obisnuit sa stricam tot ce-au facut altii mai inainte. Ca au fost comunisti ca au fost... cum au fost... ce-au facut rau... aia e D-zeu sa-i cheptene... dar ceau facut bun oare de ce nu pastram ?
Am stricat mari capacitati de productie, uzine, fabrici, unitati agricole si zootehnice. Am distrus spitale, crese, scoli si, dupa ce ne facem din asta un titlu de glorie, ne bocim lamentabil ca o ducem rau... Oare nu ne meritam soarta ? E o poveste lunga aici nu insist, vroiam doar sa fac un preambul la micuta mea escapada de la jumatea lunii iulie 2009.

Din copilarie...
Am petrecut, in copilarie, vacante de neuitat in com. Secuieni, la bunici, la 12 km sud de mun. Roman, jud. Neamt. Stiu pe de rost orasul pe care l-am strabatut cu bicicleta in lung si-n lat. Stiu fiecare cofetarie fiecare cladire, fiecare groapa din asfalt... Dar mai presus de toate... Stiam fiecare frunza din salciile plangatoare de pe lacul cu barci al Romanului... Nimic nu se putea compara cu o plimbare cu barca pe lac... Exact 5 lei costa o ora de vslit (cam cat o paine si jumatate). Plecam cu barca... Apa, de o nuanta usor verzuie, emana un miros aparte... Ceva ce ducea a parfum de muschi umed combinat cu aroma de izvor si extract de padure... Toate acestea garnisite cu luciul apei care, scaldat in lumina soarelui de vara creau un efect vizual inegalabil... Treceam cu barca pe sub podurile pietonale, pe sub salciile care-si racoreau pletele in apa... Rontaiam, intre timp, eugenii... Eugeniile de la Roman erau mai bune ca aveau crema galbena si roz... Alea de la Onesti erau numai cu crema maro... Ce mult imi placea sa ma opresc cu barca sub o salcie si sa mananc eugenii cu crema galbena si roz... Nevazut, nestiut de nimeni... Doar eu si ramurile de salcie...

Nostalgii si deziluzii
Stiam ca nu mai au lac, stiam ca nu mai au barci dar imi era atat de dor de parcul in care ma plimbam odinioara... L-am revazut... Are alei noi cu pavaj. Are un restaurant viu colorat cu terasa, foarte bine... Imi place, sincer... Are si fantana arteziana... dar... fara apa... zugravita in schimb... Bijuteria lui insa... nu mai e... Lacul cu barci este acum o cavitate trista si arida din beton... napadita de buruieni atat in albie cat si pe insule... Trist si nostalgic, am coborat in albia lacului... Am strabatut la pas acelas traseu pe care vasleam candva... Copacii au ramas aceiasi... Teii..., castanii, salciile... ce nu se mai pot oglindi in luciul apei... Cutii de bere, peturi, pungi ce cipsuri... gunoaie, buruieni salbatice si cateva perechi de adolescenti pupandu-se printre gunoaiele hidoase... Inchid ochii si mi-i amintesc pe pupaciosii de acum 20 de ani... In barci, sub salcii, pe luciul apei... Deschid ochii si-i vad pe cei dintre buruieni si gunoaie... Sunt fericiti, ca cei de odinioara... Ei nu stiu cum era... si isi imagineaza ca... ce e azi... asta e tot... Mai bine asa... sau mai rau, nici nu stiu ce sa zic... Ma cuprinde o furie neimpartasita, simt ca-mi zvacnesc tamplele, as pocni pe cineva pentru asta dar... dar... in fine... ma calmez... Ies din albia parasita si paraginita... Privesc peste umar pustietatea dezolanta si ma indrept spre iesire... Parcul e aproape pustiu... Ciorile croncanesc a paguba raspandind balegar cu generozitate... Un pensionar apatic priveste in gol. Are pantofi maro cu gaurele multe... Pantofi de militar... A fost probabil ofiter ori subofiter in una din unitatile militare dezafectate sau nu... Priveste in gol... Patru banci mai incolo, 6 muncitori cu salopete verzui, patate cu ulei de motor, fac posta un bidon cu bere ieftina... Au chiulit de la munca probabil si chicotind complice se incurajeaza reciproc pentru a-si trai la cote maxime mega-aventura... 20 de metri mai incolo, pe soseaua principala, fulgera la deal si la vale masinile scumpe cu mahari de mahari... Pornesc spre o strada laturalnica dezafectata, un fel de centru istoric, un fel de Lipscani... Mda... au inchis si cofetaria mea de unde-mi luam bomboane lipicioase... In cladirea darapanata, zaresc pe jos linoleumul de acum 20-25 de ani... Acelas... nu l-au schimbat... deci asa a murit cofetaria aia... cum o stiam din copilarie... fara sa-i mai faca nimic... Alaturi... aceias croitorie cu sloganul "Confectionam rochii pt. mirese gata croite"... la fel.. in ruina... Buruieni in mijlocul strazii... O pitipoanca cu tocurile cat antena Connex se chinuie sa paseasca printre vegetatia salbateca. Aerul ei suav de trosnitoare e absorbit, prin toti porii, de masculul feroce, cu trecut atroce, echipat cu uniforma standard: ras in cap, full de tatuaje, slapi... si tigara infipta intre buzele dintre care, ca un izvor nesecat se scurg cuvinte nu foarte inteligente... Isi baga si-si scoate frecvent cei cativa centimetri care-l definesc in toata splendoarea sa... marcandu-si fonic teritoriul in jurul femelei ca intr-un scabros ritual de imperechere... Pacat de lacul cu barci... Acum nu mai e... Priviti imaginile... Albie seaca, buruieni, relicve... Incapabililor...