Primul an de soferie

La sfarsitul lui aprilie 2009, am implinit si eu un an de soferie. Dupa 23 de ani de bicicleta, trecerea la patru roti a fost un pas nu foarte usor. Bicicleta am descoperit-o la 14 ani. Soselele erau libere, bicicleta avea doua pedale pentru doua picioare. Roata directoare o aveam mereu in ochi si stiam pe unde calca. Regulament invatasem cu cartea in mana. Ei, la masina, e alta treaba. Sunt trei pedale si doua picioare, volanul e rotund iar cele doua roti directoare nu le vezi pe unde umbla. Strazile s-au mai aglomerat...

Amabilitati

Inainte sa depan amintirile, care oricum nu intereseaza pe nimeni, se cuvine sa imi cer scuze fata de cei carora le-am mai gresit in trafic, se cuvine sa le multumesc tuturor soferilor care, vzand "lamaile", m-au suportat, m-au ajutat si au manifestat ingaduinta.
Hai, treaca de la mine, sa le multumesc si celor care au claxonat fara rost, au injurat ori au manifestat atitudini agresive, ostile... Nu sunt suparat pe ei, inteleg faptul ca au un nivel educational precar, o constiinta imatura toate acestea combinate cu anumite concentratii hormonale prost gestionate. La aceste nefericite combinatii se adauga problemele de ordin psihologic, de regula frustrari, ce tind sa se compenseze prin astfel de comportamente izvorate liber din latura antropologica a existentei umane. Sunt destui acesti oameni dar eu am sa-mi amintesc acum doar de cativa.
- Taximetristul cu masina alba la care nu m-am uitat, nici numarul nu i l-am luat... Oare de ce o fi claxonand cand mai sunt 5 secunde de rosu la semafor ? O fi dorind ca matizul meu fermecat sa zboare, ca prin minune, peste coloana stationata ? Sau poate se oftica la gandul ca a mai pierdut un client caruia niciodata nu avea marunt sa-i dea rest... Mai nene taximetrist, si mai e ceva: vezi ca dungile alea multe si albe inseamna trecere pentru pietoni nu peste pietoni asa ca, de-ai si muri, de-ai si crapa eu tot am sa le dau prioritate oricat de mult ti-ar creste tensiunea... In rest raman la fel de amabil fata de colegii tai carora le mai dau prioritate chiar daca nu au, gandind ca painea lor depinde adesea de agilitatea cu care se misca. Amabil voi fi si cu tine si cu aia doi care erau sa ma omoare si cu cei care-s de traba sau nu...
- Blonda uscata si ridata din Bacau m-a spurcat zdravan la o intersectie din zona parcului Cancicov pentru grava greseala de a ezita doua secunde. Nu stiam daca s-o iau la stanga sau la dreapta ca nu cunosteam zona. Cele 2 secunde de ezitare au inflamat-o ca pe o grenada fara cui de siguranta. Nu voi reproduce acum limbalul ei policrom. Savoarea evenimentului a constituit-o reactia mea calma: "Asta e tot doamna ? Slabut, ma asteptam la mai mult. Aveti o varsta apreciabila, respectabila din cate vad, nu se poate sa stiti atat de putine injuraturi". Pacat ca nu aveam aparatul foto sa-i surprind reactia faciala. Brusc i s-au adancit ridurile iar pleoapele creponate si lesinate de trecerea nemiloasa a anilor i s-au ridicat anevoios lasand tradand surprinderea... Ei... uite ca, pe langa rovinieta, unii mai au nevoie la volan si de coenzima Q10.
- Gipanu' visiniu din care am primit un sincer si calduros "Bai boule" a fost deranjat de faptul ca oprisem la mine acasa in incercarea de a-mi gasi un modest loc de parcare. Era loc langa mine sa treaca nu un jeep, ci vreo doua tancuri sovietice dar... domnul de la volan, cu mult mai tanar decat mine, s-a simtit muuult prea ofensat la gandul ca trebuie sa roteasca putin volanul spre stanga (semnalizatorul l-a uitat). "Cum adica ? Indrazneste un matiz cu lamaie sa opreasca in fata mea ? Eu care am ditai gipanu si-o domnisoara, pe locul din dreapta, atat de impresionata de comportamentul meu masculin ?". Probabil ca asa o fi gandit in maretia lui, zic si eu... Raspunsul meu a fost non verbal. Am ridicat doar mainile in semn de "nu zic nimic, nu comentez". Ar fi fost cu mult sub demnitatea mea sa raspund astfel unui personaj de acest tip. Draga prietene... nu stiu cine esti, nu stiu ce numar ai la masina... Eu iti urez numai bine si, ma rog "Celui de Sus" sa-ti daruiasca bun simt si intelepciune. Sunt daruri din care m-as bucura sa gusti intr-o zi... O sa-ti placa, pe cuvant...

Permisul auto

Permisul auto l-am obtinut in 1995, fara spaga. L-am privit indelung si l-am asezat in dosarul cu amintiri unde a stat pana a expirat. L-am mai lasat asa expirat si abia anul trecut, cand am reusit sa-mi iau si eu un matiz, l-am preschimbat cu unul nou. Eheee... privindu-le pe cele doua, dupa poze vad ca am cam avansat in varsta ca sa nu spun ca am imbatranit. N-am uitat ce m-a invatat nea' Costica Hampau - instructorul, dar legile s-au mai schimbat de atunci asa ca am pus burta pe carte, am facut chestionare si doua "lamai" pe care le-am pus in parbriz ca sa stie lumea ca n-am experienta, ca e posibil sa mai gresesc, etc...

Primele girofaruri in retrovizoare

Pentru unul care n-a mai pus mana pe volan de 13 ani, este recomandat sa circule incet, cu prudenta, in zilele cu trafic foarte redus si pe strazile cele mai libere cu putinta, asta ca sa-si intre in mana, sa-si formeze deprinderile necesare, instinctele, reflexele si, evident, sa capete experienta. In caz contrar, drumul catre morga sau penitenciar ar putea fi unul dintre cele mai scurte...
Dupa ce-am invatat carte, din nou, am profitat de primele doua zile de Paste (2008), cand, mai toata lumea sta pe acasa lasand strazile oarecum libere. Am luat-o incet, incet la deal... la vale... Ochii cat cepele, urechile radar... Dar... stiti cum e, cei care-ati fost incepatori... In primele zile, ai asa senzatia ca toti iti sar in fata, toti se izbesc in tine. Transpiri si strangi de volan iar piciorul drept aproape ca nu se poate abtine sa nu plece spre frana la cea mai mica miscare.
Vremea era inchisa, eu ieseam de pe Tineretului in Republicii virand spre hotel. Din fata, venea politia rutiera. Mi-am zis: "Ei, am numere rosii si lamaie, sigur stau cu ochii pe mine. Trebuie sa fiu atent sa nu gresesc ceva." Si tragand cu ochiul la ei ca sa vad daca si ei trag cu ochiul la mine, n-am reusit sa arunc suficiente ocheade unei doamne care-a pasit pe trecerea de pietoni si m-am tot dus... In doua secunde, oglinda mea retrovizoare a fost inundata de feerice sclipiri rosii si albastre. "S-or fi ducand la vreo urgenta, mi-am zis" si m-am dat laoparte sa le fac loc. Cand am vazut insa ca si ei se opresc dupa mine... abia tunci pulsul a inceput sa creasca iar adrenalina a inceput a-mi ingusta incet dar sigur campul constiintei. Niciodata nu am avut probleme cu legea. Sclipirile girofarurilor din oglinda se pare ca nu miroseau a bine... S-au prezentat regulamentar, mi-au spus ce-am gresit, au studiat actele in timp ce eu ma si vedem pieton inca din prima zi de soferie... Ma resemnasem la gandul ca inca mai am bicicleta si, la urma urmei, oleaca de sport dupa mesele imbelsugate de paste nu strica... Spune insa un proverb din popor: "La pasarea chioara face Dumnezeu cuib." Au vazut ca actele aveau inca cerneala proaspata, au vazut si ca soferul (adica eu) mai are putin si se stinge asa ca au facut un gest crestinesc (fiind si zi de Paste) si m-au iertat, dar cu avertismentul ferm ca "daca se mai repeta, vom lua masuri". Am promis ca nu se m-ai repeta si m-am tinut de cuvant.

Tipologie umana

Se spune ca omul isi dezvaluie adevarata personalitate cand e la volan. Cred ca asa e. Intr-un an, am intalnit fel si fel de oameni: unii claxoneaza agresiv, injura, iti taie calea arata lipsa de respect fata de toata lumea, sunt egoisti; altii sunt calmi, te ajuta cand esti in dificultate ori iti multumesc cand ii ajuti. Fiecare se comporta in functie de nivelul de educatie, nivelul de inteligenta...
Intr-un an de soferie, am facut 14.000 de km. Mi-am format un stil preponderent defensiv, am colectat experiente placute dar si injuraturi, claxoane si cateva fachiuri. Fachiurile, pentru cine nu stie, sunt reprezentarea universala oferita prin ridicarea degetului mijlociu spre abisul cerului albastru, in semn de proFUNDa apreciere.

Botezul de foc

Botezul de foc al oricaui sofer il constituie traficul bucurestean. L-am gustat cu putin inainte de Paste (2009). Am scapat teafar, m-am descurcat si nu am gresit prea mult... Am ciupit doar un galben si-o trecere de pietoni asa la mustata da' n-a fost vina mea, astea-s posibilitatile pe acolo. Am constatat ca bucurestenii "adora" masinile cu numar de bacau si lamai in geam dar nu-si exteriorizeaza intotdeauna aceste sentimente...
Dupa acest botez, la un an de soferie, am rupt lamaile din geam...